Urcăm în troleu oful meu e fizic
ocupa scaunul din dreapta
încerc să-i distrag atenția
de la ceilalți pasageri
dar el
nu
se holbează șoferul e trist
scuipă-înjură-se-lamentează
ochii-i zornăie pe peron
adică
ia-ti-i de-aici
că se strică
urla responsabila de tomberon
aici se visează alb-negru
dincolo se moare
color
stam cu privirile drepte
curate inepte să nu uităm
să coborâm
ce chin
ne împingem ca-ntr-un intestin
cică va trebui să-nghițim
tot ce-am scris
toți tragem din halca lividă
metafore cad lin
ca niște coji de ceapă
ce peisaj se crapă
ca un giulgiu cerul moale
câteva
virgule ambientale
pentru năpăstuiții de la finanțe
sufletul stă cu mâna pe clanță
urcă sau nu îi e totuna
șoferul eructează ultimul bilet
obsolet
troleul puroiază-ntre chitanțe.