Te crezi superioară și, în superioritatea ta, sari mereu în picioare și strigi.
Te răstești ca proasta ridicând tonul aiurea și
nu te suport, femeie, n-ai dreptate.
Trebuie să stai pe vârfuri, că ești prea scundă și ca să scuipi pe cineva în cap, urci zece trepte.
Privești de sus, de atât de sus încât, ca să te calc în picioare, nu trebuie să ridic talpa și
umil, te agăți de părul nepieptănat. Îl rupi că n-ai ce face.

In alta ordine de idei, nu-ți suport degetele osoase,
Mi-aș dori să mă aflu în Antarctica de fiecare dată când te uiți în ochii mei și,
cu parere de rau, îți spun că ești retardat, ca și restul lumii de altfel.
Am desenat două linii pe hârtie. Sper să prindă viața și
să ți se încolacească în jurul gâtului, apoi să se strângă, lent, nu mă grabesc…
Până când se vor reuni, oprește muzica și nu mai dansa.
Penibilul situației mă amuză.

Cât despre tine, ce aș putea spune?
Ești ursulețul meu de pluș
și totuși, de fiecare dată când mă atingi mă gândesc să te iau la pumni.
Îmi place să te citesc, mă calmează și mă face să zâmbesc.
Îmi place și să te visez.