în accepțiunea comună
în suflețelul de mic litraj al lui tanti Obi
există rezerve
și anume citez:
„care poezie dom’le?
vise și iluzii în care se aberează
ca să aiurim de bine!”

tanti Obi își înfige demonstrativ
mîna în pămînt și zice io
știu o treabă omule:
ce-i în mînă nu-s avioane verzi pe pereți

cu toate astea
treaba e că n-are de unde să știe
cîtă poezie e acolo în pămînt
la capătul lumii

așa că vine cîinele de poeth îi miroase
elocvent mîna demonstrativă
și pe urmă bestia ridică piciorul

unele tanti Obi îl mai și mîngîie
pe chestia asta
susțin că e ordinar că ele știu mai bine
de cele mai multe ori e alungat
din rai
și totul se reduce la cîteva
solemne schelălăieli sexymentale

aici intervin eu amical de cursă lungă
de zbor de înotat pe jos
și tanti Obi sare pe mine
tocmai a aflat că transport poeme
intern și internațional
și realitatea e că eheei

tanti Obi e tristă o doare mîna
io umblu aerian pe sub pămînt ca strechea
o salvez urgent la capătul lumii
acolo unde ne învie pămîntul după glaciațiuni

acolo unde se prăpădește în lacrimi toată
lumea de rîs