În clepsidra verde timpul s-a oprit
Iar acum nisipul este împietrit,
Dar în miezul lui într-o colivie
Pasărea iubirii este încă vie.

Iar arheologii cândva peste ani
Scormonind aiurea după niște bani
Poate vor găsi dintr-o întâmplare
Și clepsidra verde undeva la mare.

Vor citi în versuri jos pe postament
Ca să spargă miezul pentru testament...
Pasărea iubirii va cânta din nou
Dar îi va răspunde numai un ecou.