ziua despicată ca un fruct cu pielea rece
scrisoarea pe care nu știu să o scriu
inima bate în gâtul unei păsări
privirea ei neagră o curgere rapidă de peisage un joc departele mângâie obiectele din cameră

parcă aș stăpâni cele câteva cuvinte
ițite brusc
qui suis je
în aerul striat

am așteptat îndelung pasăre împăiată