Se scurge timpul, incet, fara sfirsit;
Cred ca de data asta am reusit
Sa ma agat de el...

Nu stiu altii cum prevad dar, eu cind ma uit in jur
NU INJUR,
Merg mai departe!

Trenul vietii l-am scapat demult
Si nu mai stiu cit e ceasul,
Nu mai stiu cine sint?!

Visez culori deschise la culuoare,
Visez intoarcerea in timp;
De nimic nu ma ating.

Ma stringe incercarea cea mare,
Agat telefonul in cuier
Si cint cu el.

Un cintec de chin si de dor,
Unul despre al meu AMOR...
O dor!

Am obosit sa ma ascund dupa stilpi,
Vreau sa ma izolez complet,
Fara complici.

Vad o usa pe care scrie 32.
Oare unde ma voi opri?!
Cine o va face oare?

Sa scriu nu pot, nu am idei,
Nu pot fi macar nici IDIOT,
Duc lipsa cam demult.

O gara sta singura si asteapta un tren.
Eu nu mai merg intr-acolo
Stau dincolo...

Ma opresc aici sa raspund la intrebarile
Ce mi le pun in fiecare zi,
Sa le dau ce-am promis.