Ai venit să-mi aduci
cea bucată de soare
fără care-n ghiveci
moare-n mine o floare,
Despre taine ce dor
făr-să-ntrebi mă descoși
și frumoasă să fiu
o rochiță îmi coși.

Mă inviți pe-nserat
dar te văd la amiază
să mă spăl pe sărut
cu-al tău cînt ce burează,
Să te chem mai apoi
cu ploi repezi la geam,
Știi, demult ești al meu,
chiar și cînd nu te-aveam.

Și-ți vorbeam de un dor
ce e dus făr-plecare,
uite,-acum a venit
și mă-ncînt, și mă doare,
că îmi dai să te am
și-n delir să trăiesc
învățînd un cuvînt
ce-l uitasem- iubesc.