|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Acest vis uitat în zorile gândului
■ Lascaux
■ de-aÈ™ inversa cifrele vârstei, aÈ™ fi
■ Poem pentru ToÈ™a
■ Seif în proscomidiar
■ O clipă de intruziune
■ neînsemnat, aproape invizibil, stinghereai într-un colÈ› al muzeului de vise pierdute
■ Osana! Milostiv Fii-ne celor cu pohta în gât
■ domnu’ pal
■ am ÅŸi eu un if
■ Baladă de plută pe margine de flux
■ iarna de carne
■ nu pot respira
■ ESTE POETICUL O CALE DE CUNOAÅžTERE ÅžI ACÅ¢IUNE? – COMENTARII LA HEIDEGGER
■ supradoză de nimic
■ Sonet (CCCLXI)
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Cântec poezie [ ] din Ceremonie de iarnă (1965)
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Gabriela Melinescu [Gabriela_Melinescu ]
2010-03-06
| |
Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Ce singuri suntem pe pământ,
eu la un capăt, tu la celălalt,
ca pe un galben balansoar,
tu în adânc, eu în înalt...
Prea mult mă ții în sus,
și am văzut atâtea asfințituri și mi-e dor
picioarele să-mi lunec pe pământ
ca avioanele-amețite după zbor.
Sau ai plecat demult și ai lăsat
o piatră, asemeni trupului de grea,
și-aștept la capăt de pământ
să înfrunzească verzi silabele pe ea.
|
|
|
|