De ce ar trebui să tac și să ascult
Când am atâtea de spus?
De ce limitați lumea
La simplele voastre nevoi?
Nu e un act de egoism!
E un act de adorare proprie,
Lesne de ințeles.
Și noi ne adorăm,
La rândul nostru.
Și noi ne iubim propriile Eu-uri.
Nu ne îngustați orizonturile!
Nu distrugeți ceea ce a fost lăsat,
Ceea ce incă este Divin.
Să ne unim spre a deveni Unul,
Un singur gând, un trup,
Un suflet, o inimă!