Pe atunci
versul nu-mi rostea
depărtările interioare
nu știam încotro
zboară cuvintele
după ce un poet moare
marea mi se părea maro
și că un singur ghiocel nu doare
nu știam încotro
se duce primăvara aceasta
după ce se duce
și apoi vine cealălaltă
nu știam încotro se duce albastrul
cerului noaptea, când plouă
cu lumină cernută și nu știam
de ce nemurirea nu ni-i dată și nouă