Nu ai avut deloc mândrie
Când ai aruncat cu pietre în mine
Dar trupul nu mă doare atât de tare
Pe cât mă doare a ta plecare.

Precum cad stropii de ploaie
Așa cad lacrimile mele pe hârtie
Iar versurile ce le-am scris pentru tine
S-au murdărit de sânge și melancolie.

Iar viața mea ce o aveam cu tine
Devine o furtună de agonie
Îmi este frică
Moartea va bate la ușă.

Nimic, nimic nu mai am pe lume
Și creionul s-a rupt încercând să scrie
Încă o poezie de iubire
Încă un sincer te iubesc, pentru tine.