ziua de azi și-a mestecat norii ploioși
fără zăbavă
nerăbdarea întunericului pândea lumina
umbra ta îmi colinda așternutul
amintirile nechemate
asediază somnul meu stingher
visele despăturite mărturisesc
descălecarea dintr-o lume idilică
dorul îmi desenează arabescuri pe față
în urma ta se respiră aer de nedumerire
tristețea îmi purica speranțele
reducându-le la zero
o frescă a nopții nesfârșite tânjind după tine
mă agăț de catargul prezentului
unghiile mele scrijelesc încă numele tău
crește în mine iluzia uitării
și simt
că răsăritul dimineții
îmi va dărui
o inimă nouă