Dimineata, la fereastra
Sta pe ganduri o mireasa.
Vede pasari, soare, toate,
Trista, dulce libertate !
„Durerea, e sentimentul care
Imi alina starea de-ntristare ;
Sufletu mi-e ros, secat
Ai venit, ai si plecat ;
In frig, pe ploi si-n fum
Ai racnit in chip pagan;
Si-acum dai cu pumnu-n masa
Ca mi-esti sot, ca-ti sunt nevasta ?!?
Tot ce-a ramas, sunt urme seci
Palmi simtite pentru veci,
Cu ce drept imi iesi acum in cale,
Agatat de ale tale
Povesti, minciuni si inimi reci?
Vii sa vezi cum o sa fie,
Taina inimii mele vie ?

Tot ce-a ramas in casa
E o umbra de cretin;
Ce se-asterne ca o ceata
Imbacsita in venin.

Ma zbat sa vad mai clar
Ce n-am vazut eu pana-acum,
Dar sa stii ca nu-i usor sa cauti in scrum
O viata de nebun.

Sarpe cu suflet mare,
Ochii te tradeaza
Cand deodata iti nazare
O poveste mica, breaza,
Care nu exista.

M-ai lovit, am dat napoi
M-ai si impins,
Dar, din noroi,
Inflacararea mi-a pierit
Cand te-am auzit raspicat:
„Asta meriti, tu, cacat!”
Vroiam doar ajutor,
Vroiam sa-mi fie mai usor;
Atunci am simtit pe gat
Doua maini strangand urat
Si-un strans usor din dinti-
Vedeam ingeri, vedeam sfinti.
Dar tu-ai strans mereu din cot
Sa se sfarme viul tot.
Am murit deodat’ si,
De aici de sus, eu vad
Ca tu n-ai scapat
Si n-o sa scapi
De-o viata de cacat.