Lumina Ta ne-arată DrumuL
Parcurs de Tine, ce-ai fost Sublimul,
Dar, ce-i dat de Domnul,
Făpturii Sale, omul
Cel din pământ născut,
Zidit și decăzut
Atunci demult;
De o ispită
Și ea ivită
Într-o Grădină și-ntr-o clipă
Când a lipsit acea aripă
De Înger Păzitor
Și s-a născut acel izvor
Al neîntreruptei noastre suferinți
Plătită scump, cu viață și de unii Sfinți,
Din multele credinți,
Până-ntr-o zi, în care Tu
Ai luat asupra-Þi, durerea și păcatu
Ce omul l-a făcut pe-acest pământ,
Iar lui, la rându-i
Totdeauna dându-i
Credința și speranța mântuirii
Și a iertării
Prin Jertfa Trupului și Duhului Tău cel Sfânt.