Doream în al meu suflet plăcerea de-altădată
De-a te iubi pe tine într-un amurg tăcut,
Sorbind dulcea licoare pe lungi vase purtată
Și-n seara foarte tristă a fi prin ea pierdută.

Eu te doream din suflet, când luna, în agoră,
Aduce suveniruri de-amurgul trecător.
Cu placidele forme dintr-o nefastă oră,
Pe cari le-am strâns timid pe asprul meu amor.

Mai știi, mare Casandra, de-amorul meu pierdut
Spre care duceai vinul în amfora de lut?

Azi cred, dulcea muiere că s-ar putea, sosind,
Pe-o seară purpuroasă în poarta ta iubită,
Să-nvie pe sub seară pe care-o văd venind
C-un pas de mare ciută chemând lumea dorită.