am căutat să fug de lumină de răul
care i se târăște prin sine de claritatea
din spatele ei

nu nu ți-am spus ile
pentru că nu mai existau cuvinte
legăturile se topiseră punțile se prăbușiseră
între noi mai exista doar vidul acela apăsător
așteptarea dincolo de care nu doream să văd

țărm și mare cer și pământ
privirea are limitele sale
uneori se lovește de buza pleoapei
cade dincoace de beznă

nu ți-am spus ile nu
vin doar să curăț pământul arunc semințe
margarete toporași violete le stropesc
nu spun nimic șterg poza cu degetul mare
tu îmi zâmbești taci nu regreți nimic

lumina e din ce în ce mai puternică ile
nu ți-am spus dar nu vreau să te mai văd
nu ile
niciodată așa
clar
orbitor de departe

eu regret
ile



http://www.youtube.com/watch?v=M5gpBncR8zI