s-a cutremurat satul când m-am născut
mama era–n dureri și nu putea să mă nască
stră-străbunica din deal i-a spus
stră-străbunicii de pe dealul albastru
de pe malul albastru
care i-a spus bunicii din vale
să-i zică mamei mele
să mă nască mai-nainte de cutremur
dar n-a fost așa

m-am născut pe jumătate în cer
jumătate în casa viselor
acoperită de greul pământului
într-o noapte cimitirul satului s-a mutat în grădina noastră
de parcă era grădina raiului
aievea văd crucile cum alunecau
prin fața noastră una câte una
mama se ținea de o cruce
tata se ținea de o cruce
amândoi albiseră
albiseră atât de tare
cum trebuie să fi fost zăpezile neninse ale apocalipsei

când ai mei au murit
mi-au lăsat crucea lor
și toate crucile strămoșilor lor
astfel încât nimeni altcineva să nu-mi poată fura identitatea
astfel încât nimeni altcineva să nu poată sfărâma lumea în podul palmelor
ca mine

de aceea visele mele cutreieră lumea în zigzag
spre casa viselor
acolo unde eu am rămas
așteptând să mă nasc