îmi curg prin vene doruri mărunte

lacrimi zvăpăiate

picură în turbate cuvinte

acolo pe pamântul ninsorilor tăcute

mă cobor le cuprind și le adun

în oceanul mut de chihlimbar atâtea vise mă despart

de demonul ce mă ține în dinți

nebun mă arde în rugăminți pe rugul încins

priponită în lanțuri reci de metal râd spre soare

doamne nu mă lăsa să urc spre iad

cu demonii închiși în inima mea

ninge cu doruri mărunte

o filă albă ce flutură pe un sicriu de scrum

ninge cu lacrimi fierbinți

în doruri stinse pomi de durere în muguri vii