Iubita mea doarme cu pumnii încleștați,
i-au naufragiat în carnea tâmplei râuri de curcubeie alb-negru
și gânduri cu solzi în sacoșe de rafie,
totuși eșuate.

Iubita mea doarme pe dușumeaua umedă
în mucegaiul ghemuit de scânduri fără cuie
pe post de clape pentru pian.

sunt o mie de paturi în oraș;
ea doarme lângă o parcelă pe care cresc în cor țestoase
fără carapace și ore cu rădăcini firoase ancorate
într-un ghiveci plin ochi cu fluturi de stomac excitați

Iubita mea se scaldă-n fulgere discrete printre jaluzele oblice
și-și piaptănă coastele cu zimții de la inima mea
ciuruită de tunete ca de gloanțele lui Iisus;
a ei s-a scămoșat.

Iubita mea trage din narghilea ca Dumnezeu din pipă
lumină din lumina cârtițelor obsedate de aparențe emo
și mușuroaie fără pietre funerare peste care
iubita mea încă doarme.

Iubita mea are o lampă fermecată pe noptiera
mâncată de carii,
iar Duhul Sfânt de dinăuntru s-a reîncarnat
într-un struț cu deficiențe mintale
după ce eu am călcat cu trabantul porumbelul…

Iubita mea doarme cu pumnii încleștați în carnea mea.
Visează.