Plecați pe balustrada fantasticului bord
Al vechilor trireme, anticii contemplară
Lucind în Ursa-Mică, albastra stea polară
Fixată-n nemișcarea letargicului Nord.

Sub lespezi dăltuite în gustul lor sever,
Sub largile lor pleoape închise pe neant,
Popoare fără număr, pe țărmul celălalt,
Au dus stabilitatea figurilor din cer.

Dar dacă ochii-aceia vreodată s-ar deschide
În veacuri viitoare, privirile stupide
Ar căuta zadarnic, spre-același Nord, Polara.

Zadarnic Salomeea cu ochii-i în migdală
Ar căuta-n langoarea-i de moartă-orientală,
Iar steaua-i confidentă, consolatoarea, clara...