Când s-a sfârșit cuvântul, vine clipa
Să ne iubim ca-n holdele de aur.
Se zbate-n plasa clipei un centaur
Izbindu-mi aprig tâmpla cu aripa.

În ramul desfrunzit un pui de graur
Destramă umbra, cuibărind risipa.
Un nor vegheat în palme-și umple pipa
Cu fumul tainei, răvășit în laur.

Din ierburi îngeri slobozesc săgeată
Spre patimi noi, cu iz febril de crini.
Petala lor ne-atinge, despuiată

De tremur lung suit din rădăcini.
Vom săvârși minunea întrupată
În desfătări, tânjind cerești grădini.