Aș fi vrut să nu fi fost nimic
când mă gândesc că poate a fost totul
și am plâns atunci, poate si acum din când în când,
dar totul părea o lumină stinsa-ntr-o șansa pierdută
la un joc,
poate de noroc, poate de soartă...

Aș fi vrut să scriu in versuri, dar când apar cuvintele,
încet, încet pierd ideile principale. E un principiu,
principiul vieții pierdute într-o vară,
într-o clipă, în clipa care tocmai a trecut
și pentru care am așteptat toata viața.

Știi? Mai știi gandurile mele?
Toate pier, toate se pierd în trecut
și orice aș încerca sa desfașor acum
îmi aduc aminte de ele
și nu stiu ce sa îți spun
Bine ai revenit! sau Ramas bun!...

Asa adie o poveste din trecut,
despre un suflet curat ce acum l-am pierdut,
despre o poveste ce s-a născut, a decurs și s-a terminat
doar într-un colț ascuns al unei minți rebele.

Ar fi fost frumos! Știi? Mai știi gândurile mele?