dacă aș putea păstra echilibrul
aș renunța la moarte
numai că între mine
și celălalt capăt
e mult gol
în care
mă afund tot mai bătrân

înafară de asta
moartea vine de două ori

între acum și mâine
e doar noapte
am ochii închiși
sunt departe
îndeajuns de departe
dar asta nu mai contează

acceptă-mă ca pe un actor rămas
cu privirea lipită pe cortină