Zoltan Terner

Să da să nu

să...da!
să faci ce-i de făcut
să taci ce-i de tăcut
să nu strângi
vorbe
de-mprumut
să da însorești tenebrele
să nu se-ntețească febrele
să nu-ți furi orele de joacă
să da coronița de nuntă
să nu strălucească
arginții
să nu, să nu, să
nu stingă astrul minții
să da plângi
de-ți vine
să nu lași rânjetul
desfacerea
de ceruri
să nu mușcătura
în trupul lui
cine nu știe ura
să da oricui
de bine
să da
îi chemi pe toți
la rugatul către sorți
pentru cei vii și pentru cei morți
să da postești în zi de frupt
să da
poate doar inima
cu zgaibă
să nu să nu
să nu cumva
te rog să nu
șontotogești pe șontorog
să da
lacrimi
numai de la tăiat ceapă
să da, de
proaspătă lumină
de lume
care să ne-ncapă
să da de cu zorile
să da de toate culorile
să numai cuvinte bune
să da pentru cine le spune
să...da! să...da! să...da!
și iar și încă
de-o fericire atâta de
adâncă.