pe frecvența dilemei roșcovane...

nu știu dăcă-i bine să mă bucur de noul partid
răsărit din valuri cu solzi cu mici dințișori,
asemeni unui guvid ițit năstrușnic din vid
să tachineze rechinii să-i alerge prin dese strâmtori.

mici bucurii ajung în plasa pescărească prea ușor,
pe când rechinii marilor domnii ajung și la oceane
? de ce atunci aș crede că-si schimbă pasiunile în viitor,
și nu vor ataca balene mamifere blânde și-n membrane?

mă rog atunci minunea să dureze mai mult de trei zile
valuri tot mai albastre să mângâie vechi țărmuri neiubite
glia aceasta cu toate rănile barbarelor escadrile
imploră vindecare între medici cu spitale năruite.