M-am scuturat de spinii gîndurilor mele.
Cu ape limpezi te-am botezat prin stele.
Din umbrele nopții ascult șoaptele tale.
Visele îmi par cu tine tot mai reale.

Mîngîi vazduhul cu aripile nopților fermecate.
Vântul se ascunde în valul de ape mai departe.
Te ating fără să te doară, focul arde mereu,
Pletele tale se scurg în bătaia vîntului meu.