Respirăm sincron.
Sus, jos. Nu uita să miști șoldurile.
Tu, micuțo, nu știi incă nimic.
Nu știi cum ne vom înlănțui mai târziu corpurile.

Porți încălțăminte albă de bumbac,
Madonă a grației optzeciene.
Ai părul ca un stol de gâște,
Ca cele ce stau, ca cele perene.

Obstacole sunt multe, dar teamă să nu-ți fie
Căci totul se purcede făra amânare.
Cand noi vom fi valsat pe ringul veții noastre,
Cu rochia ta lungă, plină de culoare.

Privește-n raza dulce a genelor de soare
Și-ascultă antic vântul când scutură povețe.
Iubito, tu cu mine, noi, veșnic impreună,
Dansăm pe drumul vietii așa, ca-n tinerețe