Natura sălbatică imaginația oamenilor
Prin atitudinea plină de viață de primăvara
Și maturitatea de mai târziu din care rezultă
fructul iubirii.
Vântul, venind cu norul care aduce ploaia
În zborul său încet și sigur
Unduiește toată natura și o pregătește
Pentru sosirea ploii care cade
După furia lui ce spală praful fierbinte.
În sălbăticie respirăm culoarea tinereții
Și ascultăm trilurile păsărilor
pe coardele lianelor.
Apa curge în unde alunecoase
Ducând pe crestele lor sălbaticia
În toate formele ei.
Deasemenea, natura sălbatică relația cu oamenii
Dar și cu animalele pe care le consideră
parte integrantă a ei.
Natura sălbatică respiră viața în culori pozitive
Și întinerește zi de zi influențata de iubirea oamenilor
Care o învăluie și o transformă în cel mai rău caz
Într-o poiană însorită bine organizată în fluxul ei natural.
Natura ingenuă răspunde cu iubire
La sentimentele oamenilor și ascultă cântecele poeților
Pe care le fredonează în freamătul frunzelor
pe un ton cald.