o noapte austeră o să-mi închidă ochii cândva,
până atunci mai pot visa ca sunt femeia de mătase,
și pot broda luminile pentru mai marii de mucava,
ce propagă scabroase trăiri cu senzații tăioase.

loialitatea ca o atingere directă a fiorilor lirici,
visez locul acesta planetar știință conștiință spectacol
toți am putea avea insula mirajului oaze cu duminici,
fericirile normalității l-ar decripta pe Dumnezeu miracol.

sunt ploaia de mătase, dau la o parte toți norii cenușii,
să plutim cu zefirul pe alei de petale ca frumoșii nebuni,
trupe de greieri cvartet de lavandă dezvățând cărăbușii
să mai care în spate "boi" obezi fotolii cu aspri tribuni.

loialitatea gliei să ador teribil furnicar să simt cireșii
frați de primăvară,inspirând la nunți albine sub bolte de crini.