am crezut în oboseala indicatoarelor
și în răsfățul disdedimineață
când lângă tine chipurile se liniștesc
m-au mușcat scaune turbate
m-au bârfit mașini cu tăblițe conspirative
în zilele alea cu nori ce învață
cum să ne pișe din mers
tu mi-ai spus să caut magicul în
orice firimitură de real
să ascult telefoane sun
ând fără rost
și vocile, vocile amenințătoare
din neguri electrostatice
cântându-mi de o fereastră
de o perdea ce se zbate
și acum unde
vor toate astea duce?
cine din cetele macilor m-ar aproba
dacă aș răguși?
din găuri de hiperspațiu
au venit
the flyers!
siluete de beznă
decupate de-o foarfecă nebună
lucruri ce țopăie în noapte
mișună colcăie în visele tale
cu mafioți, ochi excitați, tigri cu aripi, grohotișul surpat, zborul
apucat de picioare!
m-au târât la judecata lor viermănoasă
și muci negri m-au lătrat, m-au învăluit
zei somnoroși, planuri mișcate
dar iată. un excrement eteric colosal
ce va cădea din cer...
și atunci?