a început solstițiul neamului românesc,
din ochiul trei divin din cugetul Omega,
somnambulii zilei lent se dezmeticesc,
doamne ce mult ai de lucru între Prut și Bega.

să treci trufiile prin harnică rindea,
cum au trecut gorunii să ajungă paturi,
zei să doarmă ziua și noaptea să bea,
sângele neamului ca dracula pe blaturi.

burtoasele gliei trebuiesc arate, nivelate,
să crească iarba trifoiul norocos la timpi,
turme mioritice ciurde de vite dezorientate,
abia au reușit să treacă de strunga cu ghimpi.

toate stupinele trebuiesc urgent eliberate,
s-au umplut prea mult cu trântori cu viespi,
toate cotoroanțele cu mătrăgune trebuiesc curmate
peste bulbii necredinței cresc aprigii țepi.


întâi eliberează îngerii și sfinții de poveri,
roadele iubirii tale crească în raze bogate,
cum creșteau orânduite mari livezile cu meri,
cu nuci cu pruni cu piersici artistic aromate.

să crească vița viei cu milioane de ciorchini
nobil toamna să mustească aer nou să se boteze,
printre munti de fericire să horești să te închini,
vezi, credința românească- n-a-ncetat să lumineze.