bisericii negre i-a căzut toată spoiala,
ca fumuri și minciunile s-au spulberat,
din interiorul unde duhnea acreala,
vinului la parastasul martirizaților din nat.

prin crăpături intră acum lumina stelară,
magul și bidineaua purifică pereți la răsărit,
va fi muzeu de dragul Maicii Glia multimilenară,
ce ne-a hrănit crescut și cu lumini ne-a dezrobit.

și ne-a iubit cu păsări la ferestre cântec legănat
de ramuri, respirații intre verde albastru și mov,
s-au alipit sacrale haruri când florile au binecuvântat,
agheasma ploii hărăzită să spele de prafuri carpatin alcov.

o scumpă Maică Dumnezeie, pururi bogată sănătoasă ești,
treci prin sufletele noastre cu toate esențele dumnezeiești.