Pe piatră clipește un picur de sânge
sfințind aspra formă pe veci,
e Iisus ce-n genunchi se roagă și plânge
și negru este cerul și șoaptele sunt reci.

De lacrimi obrazul Îi este brăzdat
și roșă e haina si roșu pământul,
iar gura Lui cere ca ce-i este dat
să lase deoparte de poate El, Domnul.

Și cerul se-adună deasupra Lui, tot,
urechile-I ard și gura-I șoptește,
ucenicii departe stau treji cât mai pot,
dar noaptea-i frumoasă și somnu-i momește.

E acolo un om ce vorbește cu Cerul,
Lumina curată a lumii se stinge
și turma lui toată sacrifică mielul…
Pe piatră clipește un picur de sânge.