Intrarea în viață a fost pe nisip
Nașterea ta s-a petrecut pe nisipuri mișcătoare
După ce te-ai născut mama ta nu te mai recunoștea ca fiind fiul ei
Spitalul de nebuni părea genial și o mie de genii
Din toate vremurile trecute și viitoare se adunaseră ad-hoc
Ca pentru înmormântarea unui munte transcendent prăbușit în mare
Te luasem în brațe și-ți pipăiam piciorușele
Vulnerabilul călcâi al lui Achile
Ce dădea bătăi de cap tuturor celor așezați la masa rotundă a iluziei
Pământene –mbrăcată-n scutecele sublimelor fapte ale facerii de sine
Dar crești tu
Peste mine mai presus de mine mai presus de zeii care au părăsit lumea
Și te-ai născut în scutecele pline de vise ale tătălui tău
Motiv pentru care am vrut să te numesc blaise pascal, fiul meu
Unicul pariu câștigat la ruleta rusească a destinului
Era în iliada ca și acum în gramatica universaliilor
Calul troian se scufunda în mare tatăl meu albise
Tatăl tău murise și din oasele albe ale trupului dezgropat după tradiție
Cădeau ploile cosmice ale facerii de sine
Tu nu m-ai cunoscut n-ai apucat să mă vezi ducând imensele turme de elefanți
La cimitirul elefanților nu-ți fie teamă
În cimitir se pășește cu solemnitate ca-n toate religiile
În tăcere în spiritul upanișadelor care va fi pretutindeni
Mai presus de orișice bârfă galactică, firească dealtminteri
Te vor înconjura imense palate de colți de fildeș
Nu râde ești mai prețios decât calea lactee



Vaslui, 4 iunie 2010, ora 0.33)