Ne ceartă munții aruncând cu pietre,
Pădurea însăși se usucă-n cale,
Erup vulcanii-n mii de epicentre,
Inundă-ncet și sigur deal și vale…

Se mistuie în pasăre și trilul,
Un urs cotrobăiește-a disperare,
E foamea nucleară pelegrinul
Vestind de timpul cel bătrân că moare!

Mareea e finală și astupă,
Destinul e comod și ațipește,
În ura lumii beau cocori din cupă,
Iubirea e uscată și tușește…

Se schimbă azi perechile-n cadriluri,
Dansează sărăcia și cu rana,
Moartea se fudulește printre triluri,
Nerăbdătoare, bate darabana.

Sunt surzi și orbi acum conchistadorii,
Iar prețul nu pontează pentru viață,
Noi ne poftim la masă delatorii,
Și-i vindem pe tarabe într-o piață.

Se schimbă energiile-n eczeme,
Parabola se scurge-n așternuturi,
În plusuri regăsesc doar anateme,
Iar din cocon nu se mai nasc nici fluturi…

Pământul nu mai investește-n grâne,
Lăstarul, nu mai cântă pe maidane,
Se tot răstește pleava la tătâne,
Copilărind în pârguri diafane…

Ne cultivăm ființa doar în stres,
Decorticând frumosul din codane,
Mortul se naște mort din interes,
Iar viul este mort printre chiolhane!