luna își topea zăpada
picurând-o printre crisatlele întunericului
iluminând istoriile adormite a celor mulți
oferind stigmatul feericului
privirilor, atingerilor, căutărilor tuturor îndrăgostiților.
ancorat în cer nulgărele de lumină
veghea cum sfinxul misterele deșertului
descoperind crucea ridicată ce animă
trupul căzut în fixația privirii sale
dorindu-și viață să se agațe scăpând de a sa vină
ca evreii înlănțuiți de șarpele înălțat de un anume Moise.
o privire de viață și o lumină veșnică
îmbracă continentul negru ascuns în fiecare
unde visul, dorințele sunt cele mai de preț odoare
părând reale
oferind omului labirintul fără scăpare!