Nu-mi vine-n cap cum vreau sa spun imi vine cum ma inteleg
Al dracului neinteles ce poarta dantului pecete Doamne sa ma ierti
Cum cinti si tu cum cant si eu asa e muzica profunda ce-o cinta de intodeauna
Maestrii fara de inteles ce-si poarta clapele –n suspine cu virfuri de penite-n vers

Urita vreme daca ninge si daca ploua e la fel maestrul e incununat de lauri
Dar n-a vazut pe cei ce nu-l cuprind si visul e la fel cu moartea
Ah versul s-a dus mai jos iertati-ma n-am stiut ca vreti un poet sa va dau

John Keats isi scrie Hyperyonul sau Eminescu invatacelul cel nou
Il cunoaste ca pe Buonarotti cizmarul cel rau prins de viata in el
Cu patima scrie Poe despre Anabel Lee si piara fantomele lui Verhovenski

Villon batrinul Villon ce n-apare oricind mijlocitorilor de viata
Tinar uraste nimicul de azi si isi joaca ultima carte ieri si dispare
Cum poti crea din nimic o lume moarta care n-a fost nicaieri

E privilegiul antic al scribilor sumerieni sa puna pe tablele de lut
Ce simt cind marea poezie s-a sfarimat cind am intrat in istorie.