Un miriapod molfăie firele de iarbă
de pe obrazul ascuns al Lunii
ziua a trecut frunză pălită în urmă
liliecii hărțuie prunii
țin fragmente de molii argintii între dinți
și trasează helicoidale efemere
printre cămășile umede atîrnînd pe o sfoară
e vara în care razele își croșetează pelerine de ploaie
și fructele se retrag gripate-n caliciul florilor
miroase a piatră umezită de ploaie
și-a scandinavie zgribulită printre plopi
seara e-o mantie încropită din petice reci
nunțile furnicilor s-au amînat din motive meteosensibile
nu se mai mulg ciorchini de vipie de sub aripi
ațipesc rozele guturaiul le-a furat din parfum
o mîzgă de fum se-nșiră pe răzoare
se iscă complicate lupte în subsol
licuricii îs amenințați să moară de foame
greața ca o rîmă ce-nfulecă lut
și-a scos spinarea de sub temeliile casei
senzația usturătoare cînd în palatin se strecoară scaieți
mii de gîndaci cu elitre de abanos surprinși la rut
au înțepenit în insectare scabroase
e vara care încă nu s-a născut
anotimpul incomplet al prăbușirii meteoritului portocaliu în grădină