Din formele sculptate pe suflet
o altfel de muzică imprimă
pașii pierduți la fiecare sosire
păstrează un loc la masă cu îngerii
să-ți spun câte vise în sens unic
au consolat întâlnirile imaginare
fiecare apus pe sensul căderii
drumul repetat într-o scrisoare
cât mi-am dorit ca apropierile să
rămână sfârșitul oprit în ceas.

în harpa rolurilor de statui
buzele uscate așteaptă sărutul
neobișnuit de cald într-o sâmbătă siberiană
trage cortina peste gânduri
acum sunt doar un vers.