deschide fereastra
lasă gerul să-ți piște obrajii
e timpul să cosești în tăcere zorii
să arunci roua pe geana dimineții

decupează în zid o fereastră
deschide-o
simte durerea sclipirilor care
nu pot intra în odaie să se
cuibărească în așternuturi cu tine
cu mona

ce frumos ciupește lumina parchetul
cât de tragic te încrunți când
îți apasă pe pleoape

deschide fereastra
dacă n-ai desenează una
deschisă
simte cum se zbate vocala din doare
cum se plimbă prin tine dorul
dorul de mona ca de șarpe curs în șarpe
ca de apă încolăcită pe apă

e timpul
să te așezi în șemineul
coastelor ei
(ia și lumina cu tine)
să te anini de nurii cuvântului dor
ca de icoane bătute în stâncă
până când până când
până când
tu
ești
ea