Cu mâna tremurândă pe stilou mă zăresc,
În umbra nopții să alerg, să rătăcesc
Gânduri și idei aștept să-mi vină,
Până când din noapte se va face lumină.
Sunetele timpului s-au scurs, zici că s-au dus
În umbra cimitirului întunecat s-au ascuns.
Monștrii și vampiri mă pândesc în noapte,
Gata, gata să vină la mine să mă înhațe.
Sper să reușesc să scap cu viață de aici,
Altfel mă vor prinde și m-or devora precis.
Pași surprind aproape de mine,
Să o iau la goană e cel mai bine.
Văd ieșirea luminată undeva în depărtare
Să ajung întreg la ea, o fii cu putință... oare?
Dar observ că-i patrulata de o umbră-ntunecată,
Ce m-așteaptă cu cuțitu-n mâna dreaptă.
Zorii zilei se ivesc, monștrii parcă-nebunesc
Și aleargă fiecare, spre criptele sale
Numai eu rămân să lupt cu vârcolacul care vine
Ce m-anhățat al dracu, de mă ține bine.
Nu mai pot scăpa, să vin la voi
Sunt captiv în lumea de apoi.