Două brațe larg întinse
Ca două aripi de pasăre dechise,
În zbor
Sub un răzleț nor
Cu doi ochi albaștri îndreptați în sus
Spre largul cerului, la fel de albastru
Ce mă-ntâlnesc
Și fața i se desface într-un surâs
Parcă fără de margini,
După care,
Se avântă mai departe,
Spre lumea lui și mică și mare.
A fost o întâlnire cu un copil
Liber, ca pasărea cerului
Într-o zi,
Când el mergea spre miazăzi,
Iar eu, spre miazănoapte
El, mai aproape de izvorul vieții
Eu, mai aproape de moarte.

11 iulie 2010