Din cer cad lacrimi neincetat,pe loc pustiu si singur,
Nu esti aici,n-ai incercat,sa vi o clipa numai,
Iar eu traiesc si sunt om trist,de doru-ti ma sufoc,
Caci nu mai pot decand ma zbat,sa fi iar langa mine.

O clipa trece,parc-un an,si timpul parca sta,
In sufletul meu gol si trist,sunt iara numai ploi,
E rece si-a-nghetat de mult,nu mai e doar vapai,
Caci tu nu esti,si singur sunt,batut d-ai tai calai.

Dar totusi ea tot straluceste,in haosul total,
Ea tot acolo a ramas si inca licareste,
De dorul tau nemarginit,contiuu m-amageste.

Cand totul e intunecat,si nu-i nicio speranta,
Ea sta acolo-n coltu' ei,regina prea mareata,
Noi de la ea,cu toti suntem,la ea ne vom intoarce,
Si vom gasi la pieptul ei doar liniste si pace.

Iubirea pura se traieste,mai mult ca orisicare,
Nu este viata pe pamant,si nu este miscare,
Doar ea ne animeaza viata,ne duce pe carare,
Se uita de pe cer la noi,cum ne iubim...in disperare.

Doar atat mai am sa-ti dau,iubita sclipitoare,
Doar dragoste fara schimbari,si-o inima iubita,
Caci viata fara de iubire,nu mai e deloc viata,
Traim in ea si ea in noi,nu mai exista gheata.