As vrea sa am din cand in cand
Aceasi tresarire acelasi gand
Sa ma intrebe unde, cum si cand
Adorm si ma trezesc cu acelasi gand

As vrea sa vad cu aceiasi ochi liceul
As vrea sa nu imi mint adesea eu-l
As vrea sa fiu eu insumi prea curand
Dar eu ma mint cu acelasi gand

Nu vreau sa ma mai mint curand
Nu vreau sa-ascult acelasi gand
Am fost cu el adesea mult prea bland
El fuge iar cu visul meu plangand

Gandirea nu mai vrea acelasi ger
Nu vrea sa rasuceasca acelasi rosu fier
E involburata ca toamna unui vier
Dar visator ma uit prea des la cer

Poate intr o zi daca o sa mai fiu
O sa ma intorc in sufletu-mi pustiu
Sa ma intreb daca ma stiu
Iar eu-l meu sa strige “ Prea tarziu”

Chiar daca-n praf sunt iar visele mele
Cu-n ochi se uita jinduind la stele
Si spun eu-lui meu ca stiu
Ca niciodata nu e prea tarziu