„Sprijină-te pe solul ferm al ne-obiectivității lucrurilor.”
(Milarepa)


Scriu vorbe de dragoste pe dosul unei hărți
- dar harta nu e teritoriu –
scriu pe nori și pe izvoare.
E ca și cum ai fi de față iar, ivită
Din improbabil și din imposibil,
ca și cum totul ar putea regăsi
un trup, un chip, un peisaj.
De parcă hârtia ar învia
brusc adâncită și îmbătătoare,
de parcă ai fi tu și, la picioarele
tale, eu – umbra ta pierdută.

Scriu pe dosul beznelor compacte
înainte ca furtuna să le spulbere,
mângâi unicornul ce păștea
o frunză în mâna fecioarei.

Ai existat vreodată? Te afli oare
și-n altă parte decât în inconstanță?
Pe totdeauna mă încleștez de statornica
irealitate a lucrurilor în Ființă.