Doresc să sparg oglinda ce mi te arată
Cu stânca ce-ai creat-o-n mine
Căci ai clădit tristeți morbide
Ce-mi sfarmă rostul de a mai trăi

Și-mi înfig degetele-n pereții din pământ
Ai gropii-n care-s adâncit
Pân' sângerez spre-o curățare
A chinului ce zace-n mine

Tu ai coborât doi metri - eu cobor la infinit
Urletu-mi e tot mai negru, ecoul e tot mai surd
Și mă-ntunec ca si tine - mor în mine
Absentul îmi ia lumina, e pustiu, te văd pe tine