unii bat apa
în piuă boabe îngrijorate
de criza cea de toate zilele

marea clocotește
valurile
peste colaci și bărci de salvare
ei învață pe ele să răsucească țânci
ca pe o cheie în broască

printre scoici în nisip doamne
cu cizme și cu mănuși negre
sperie vânzătorii de semințe

se lasă cu o expoziție
de niște perechi
lăsate până-n brâu
ca plăcintele

nu știu cum sunt lipiți norii
de nu cad peste mine
au nume de poeți
V L sau A D I e ori T M R

soarele îmi aprinde artificii în ochi
briza sună din tulnic pe-o coastă
smulgând din zbor uscăciunea

orizontul cască
își arată primul vapor

un pescăruș îmi ciugulește liniștea

(17iulie2010)