haina de sîrmă ghimpată mă ferește de orice atingere
suport durerea mai ușor decît oaspeții
bateți la ușă sîngerați pînă deveniți răni
gîtul ascunde taine deasupra
dau capul de pereți
sîrma ghimpată mă ferește de sinucidere
bea paharul acesta strigați bea și eliberarea frumoasă precum o mireasă
va pune pe deget inel
sîrma ghimpată nu e aur răspund
e întortocherea lacrimilor ce le-am ascuns
și prin piele
se exprimă învășmintîndu-mă.