Iluzie

Spun că am totul, dar simt că n-am nimic,
Cred că stiu totul, pe mine azi mă mint,
Sunt o fantasmă oarbă, din mare mă ridic,
Imi semăn leit mie, doar inima nu-mi simt.

Să invăt din cartea vietii, povete intelepte,
Să inventez cuvinte pentru o nouă prefată,
Să invăt, să urc cu demnitate,a sortii trepte,
Asta-i indemnul clar ce-l primesti de la viată.

Nimic din toate astea, nu vreau să le urmez,
Vreau să trăiesc clipa, să nu mor in zadar,
Să-mi construiesc viata după al meu crez,
Să imi atarn iubirea in rosu lampadar.

Să urc in varf de munte, plămanii să-mi incarc,
Si-apoi să imi dau drumul, plutind in paradis,
Să las in urmă totul, hotare să despart,
Să simt ca eu am totul, cand totul e un vis.

Să deslusesc misterul ce mintea imi goleste,
De multe ori pătrund a mea neclaritate,
Sunt valul ce se sparge, si cel care goneste,
Spre lunga si ncunoscuta eternitate.

Să invăt să fiu apusul tău de soare,
Să invăt să fiu aripa ce-n taină te adoarme,
Să invăt să fiu eu steaua cazatoare,
Să fiu invătătura povetelor din basme.


ă