-Un Cuba Libre, te rog!

Stau pe margine,
Privesc în jos.

Un miros de sarmale în viță de vie,
Când simți o foame ușoară,
O sclipire norocoasă
Într-un joc de Poker.

...asta ești tu...

Mi-e o foame de mor.
În mână îmi vin cărți tot mai proaste.

Să ști că e grea minciuna
Când pui suflet în cineva.
Eu chiar am fost sinceră mereu,
Păcat că nu sunt de înțeles.

Calvar de lumină în albastrul meu, senzații haotice…
Frumos e soarele izbit în apă.

Câtă investiție e acest corp uman,
Investiție pe care nu e voie să o risipești...

-Mai stau puțin aici,
Nu mult...

-Dă-mi te rog încă un Cuba Libre!